"Shogun" face parte din aşa-numita "saga asiatică" a lui James Clavell, despre care am mai vorbit într-o postare anterioară ("Tai-Pan"). "Shogun" este probabil cea mai celebră atât la noi cât şi in cultura occidentală în general: nu cred că este cineva care să nu fi auzit măcar de carte, chiar dacă nu a citit-o sau nici măcar nu are habar despre ce este vorba. Sper ca mica mea prezentare sa fie, ca de obicei, o invitaţie la lectură.
Acţiunea se petrece în Japonia medievala, în aceeaşi perioadă atât de îndragită de scriitori, sursă a atâtor poveşti şi legende şi moment hotărâtor în istoria acestei ţări: anul 1600. În acest an, corabia olandeză "Erasmus" avându-l pilot pe englezul John Blackthorne încearcă să se apropie de o Japonie asupra căreia Portugalia şi Biserica Catolică încearcă fără succes să-şi extindă stăpânirea. Prinsă de furtună, "Erasmus" naufragiază pe coastele Japoniei iar echipajul ajunge la ţărm, intr-o mică aşezare japoneză. Blackthorne este considerat de japonezi ca fiind conducătorul şi este tratat ca atare, separat de ceilalţi, dar se trezeşte rapid prins într-un vârtej de evenimente şi intrigi, amplificat de necunoaşterea limbii si diferenţele dintre cele două culturi. Cu mare gerutate, mult efort dar şi cu tact şi păstrând o minte deschisă, Blackthorne începe să înţeleagă modul de gândire al japonezilor, să comunice cu ei, să ajungă până la cei mai de sus lideri ai sistemului de castă al samurailor şi în cele din urmă să le câştige încrederea şi respectul. Pe lângă povestea generală apar însă şi alte aspecte secundare sau episodice, care o fac cu atât mai interesantă: o poveste de dragoste, o neînţelegere provenită din diferenţele culturale, o încercare de asasinat din partea luptătorilor ninja.
Cartea este considerată drept una din cele mai reuşite descrieri pe înţelesul tuturor a culturii Japoneze iar cele 15 milioane de exemplare vândute vorbesc de la sine despre succesul ei. Tema principala, atât de dragă lui Clavell, este impactul dintre culturi, fascinaţia faţă de cultura şi civilizaţia asiatică şi modul în care aceasta poate fi percepută de către un occidental. Deşi majoritaea personajelor sunt personaje istorice reale iar evenimentele descrise sunt de asemenea evenimente istorice reale, Clavell a ales să prezinte personajele sub alte nume decât cele istorice. Corespondenţele sunt însă clare iar cartea însuşi oferă o scurtă listă a acestora. Pe scurt deci, aproximativ 1500 de pagini de lectură de calitate pentru oricine caută aşa ceva.
