Tom Clancy - Vânătoarea lui "Octombrie Roşu"

                Atunci cand vorbim de forţele militare ale unei ţări cu deschidere la mare trebuie să luăm în calcul forţele navale; daca ţara respectivă emite ceva pretenţii, sigur trebuie să vorbim şi despre submarine; dacă vorbim de o putere nucleară, atunci trebuie să ne referim la submarine propulsate de un reactor nuclear şi purtătoare de rachete balistice; iar dacă ţara respectivă este URSS, atunci trebuie să ne referim neapărat la cele mai mari submarine militare construite vreodată: cele pe care ruşii le numesc „Akula” (adica rechin) iar NATO „Typhoon”.  Cu o lungime de 175m, un deplasament de 48000t, propulsat de două reactoare nucleare de cate 190MW(254800 cai-putere) fiecare, putând să atingă adâncimi de până la 400m unde poate sta până la 120 de zile şi cu un scriitor ca Tom Clancy care îi acordă atentie, avem iarăşi toate premizele unui tehnothriller de primă mână.

                Tom Clancy îşi imaginează astfel (cartea a apărut în 1984) unul din cele mai temute scenarii din timpul Războiului Rece: Uniunea Sovietică montează pe un submarin din clasa Typhoon (numit „Octombrie Roşu”) un nou mijloc de propulsie care nu face aproape nici un zgomot. Submarinul devine astfel aproape imposibil de detectat şi poate trece fară probleme de sitemele defensive ale NATO, putând ajunge până pe coastele Statelor Unite. Comanda submarinului este încredinţată capitanului Marko Alexandrovich Ramius, unul din cei mai buni comandanţi de submarin. Îndată după lansare însă se pare ca Ramius are alte planuri... submarinul pleacă într-o direcţie necunoscută faţă de ordinele primite, încercând aparent să atace chiar Statele Unite şi să declanşeze astfel razboiul nuclear. Planul lui Ramius este însă altul: încercatul căpitan a înţeles de la început ca un asemenea submarin nu poate fi decât o arma de atac şi că va destabiliza complet echilibrul şi aşa fragil dintre cele două mari puteri, aşa că hotătrăşte să dezerteze şi să predea submarinul Statelor Unite. Dar cum să te apropii cu un submarin înarmat până în dinţi (cu rachete nucleare) şi mai mult, nedetectabil, de un inamic cunoscut şi declarat aproape pe faţă, cu intenţia de a te preda, fără însă a-l putea preveni? Flota sovietică intră in alertă, forţele NATO de asemenea, şi un joc mortal de-a şoarecele şi pisica se declanşează, iar Ramius trebuie să-şi folosească toate cunoştinţele despre prietenii şi duşmanii de ieri care au inversat rolurile azi pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.
                O carte excelentă, bogată în detalii tehnice, cu acţiune, spionaj, intrigă politică, pe scut o carte tipică pentru Tom Clancy, neputându-i-se reproşa decât, poate, o uşoară notă propagandistică, de înţeles însă dacă ne gândim la perioada în care a fost scrisă. De data asta am să vă zic şi că povestea a fost ecranizată în 1990 cu Sean Connery şi Alec Baldwin în rolurile principale şi că filmul este excelent şi merită văzut. Până faceţi rost de film, cartea a fost reeditată de curând şi se gaseşte fără probleme în librării. Lectură placută!

Tom Clancy – Furtuna Roșie

     Tom Clancy s-a specializat în scrierea de cărți de spionaj, război și intrigă politică, acțiunea desfășurându-se în timpul sau imediat dupa Războiul Rece. Foarte bine documentat și destul de obiectiv, Tom Clancy a ajuns un bun analist politic și il puteți vedea din când in când dând interviuri pentru CNN , mai ales când apare câte o criza militară/politică pe undeva prin lume

     „Furtuna Roșie” este un „thriller tehnologic”, o carte „de război” scrisă in 1986 și prezintă un scenariu destul de realist și obiectiv despre ceva-ce-ar-fi-putut-să-fie: un război deschis intre Uniunea Sovietica și NATO.

     Cartea urmăreste mai multe personaje și fire de acțiune situate de ambele părți ale baricadei, de la înaltul comandament militar sovietic sau aliat pâna pe puntea navelor americane și a submarinelor sovietice din Atlantic, de la comanda tancurilor până la manșa avioanelor de vânătoare și a bombardierelor cu rază lungă, de la acțiunile tip comando până la rachetele de croaziera, de la spioni până la sateliții de spionaj. Descrierile tehnice sunt foarte detaliate iar tehnica militara este descrisă cu foarte mare acuratețe. Foarte interesant este faptul că Tom Clancy descrie între altele un avion de lupta invizibil radar, singurul model operațional la vremea respectivă fiind F117, a cărui existență a fost recunoscută oficial in 1988 (2 ani mai târziu). De mai multe ori sunt scoase în evidență plusurile și minusurile fiecărei parți, atât în ceea ce privește tehnica militară cât și doctrina si modelul de organizare și comandă. Bineînțeles, cartea ridică și problema soluției finale – folosirea armamentului atomic.
     Pentru iubitorii de scenarii posibile și imposibile, pentru iubitorii de detalii tehnice, pentru pasionații de tehnică militară de la sfârșitul Razboiului Rece și pentru cei care au jucat pe nerăsuflate „Red Alert”, vă recomand această carte și vă las plăcerea de a afla cum a văzut Tom Clancy soluționarea acestui scenariu.

     Cartea a aparut la editura RAO și se găseste – cred – fără probleme.