Gândindu-mă la cărţi scrise la
persoana a I-a (apropos de postarea precedentă) mi-am amintit de aceasta carte
pe care am citit-o cu mult timp în urma şi care mi-a plăcut foarte mult. Din
pacate nu ştiu câte şanse sunt să o mai gasiţi în alte parte în afara
bibliotecilor sau anticariatelor.
Cartea este scrisă din
perspectiva unei adolescente – Helena (sau Helka, dacă vreţi) - care işi
urmează părintii, biologi de profesie, pe malurile Baikalului. Tatal ei se ocupă
cu monitorizarea populaţiei de samuri iar mama ei se ocupă cu studiul
lichenilor. Descoperim astfel prin ochii eroinei noastre un fragment din viaţa Taigalei
Siberiene, un loc indepărtat si sălbatec, dar de o frumuseţe aparte: paduri
nesfârşite, animale sălbatice (samuri, urşi, reni, lupi), oamenii locului (cu
poveştile, dramele şi bucuriile lor) şi bineînţeles măreţia Baikalului, care cu
ai lui 23000km3 reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din
lume, adică 10% din total (exceptând gheţarii). Aventurile Helenei sunt
punctate la tot pasul de diverse „firmituri” de informaţii cum ar fi legende
locale, informaţii ştiinţifice despre viaţa animalelor sau chiar mici lecţii de
supravietuire (de exemplu, cum să încalzeşti picioarele unui om ameninţat de
degerături), toate acestea formând un sigur tablou impresionant – viaţa in
taiga. Povestea se întinde pe o perioadă de aproximativ un an, astfel încât
sunt suprinse toate anotimpurile, de la vara scurtă la iarna siberiana, când
până şi măreţul Baikal inghaeţă bocnă, gheaţa fiind atât de groasă încât lacul
este traversat cu camioanele
Autorul are un talent aparte în
a descrie locurile. Dacă imaginaţia te slujeşte cât-decât, un documentar facut
pentru Animal Planet pare de prisos. Această carte, prin stilul autorului, a
reuşit să mă facă (pe mine cel puţin) să-mi doresc să ajung într-o zi să vad
acele locuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu