Isaac Asimov - Fundația

                Puține cărți de SF se pot compara cu “Fundația” lui Asimov, chiar daca ne referim la carte sau la intreaga serie a ”Fundației”. Scrisă în jurul anilor ’50, cartea rămâne una din cele mai bune carți de SF și un punct de referință al genului.

                Cartea ne înfățișează un univers de dimensiuni galactice (la propriu): un Imperiu Galactic întins pe toată galaxia noastră vreme de milenii care a dus la o societate relativ mulțumită și pașnică. La un moment dat însă un matematician – Heri Seldon – dezvoltă o nouă ramură a matematicii numita psihoistorie cu ajutorul careia se poate calcula evoluția unei societăți pe termen lung. Aplicând modelele descoperite la Imperiul Galactic, Seldon calculează că în maxim 300 de ani acesta se va prăbuși iar omenirea va intra in 30.000 de ani de barbarie înainte ca un nou Imperiu Galactic să se formeze și să readucă lumina civilizației în Galaxie. Folosind mecanismele psihoistoriei, Seldon găsește însă și o solutie: 100.000 de oameni anume aleși vor fi mutați pe o planetă (Terminus) aleasă la rândul ei cu grijă, pentru a păstra cunoștințele civilizației pe cale să se prăbușească; în acest fel, dacă planul reușește și calculele sunt corecte, ”perioada întunecată” se va scurta de la 30 de milenii la doar unul, societatea aceasta de pe Terminus reprezentând germenii noului imperiu. Această societate a fost numită ”Fundația”. Seldon a creat premisele evoluției Fundației de asa natură încât această mică societate să poată acționa doar intr-un singur sens, indiferent de voința indivizilor ei și fără a exista posibilitatea ca un singur individ să poată zădărnici prin acțiunile lui planurile Fundației. Periodic presiunile sociale și politice interne și externe asupra Fundației se vor acumula iar în punctul culminant nu le va mai rămâne decât o singură cale de acțiune – cea buna. Firește că Seldon concepe și un plan de rezervă: A Doua Fundație, despre care spune însă doar ca există și că este ”la celalalt capăt al Galaxiei”.

                Cartea este o excelentă ”istorie viitoare”, dacă vreți, care arată evoluția unei societăți umane și felul în care aceasta poate fi influențată de diverși factori – cultură, religie, știință, comerț și bineînțeles mediu. Cel mai mult mi-au plăcut momentele de maximă presiune – asa numitele ”Crize Sheldon” – care nu puteau duce decât la un singur rezultat: schimbarea sistemului social. Cartea cuprinde 3 asemenea ”crize”, iar continuarea se impunea de la sine.

                 Asimov a scris inițial 3 cați: ”Fundația”, ”Fundația și Imperiul” și ”A Doua Fundație”. Ulterior s-au adăugat și alte cărți, pentru ca in cele din urmă cărțile lui Asimov sa creeze un întrg univers. În ordinea desfașurării evenimentelor din universul fictional al lui Asimov, ordinea carților ar fi următoarea: ”Eu, Robotul”, ”Caverne de Otel”, ”Soarele Gol”, ”Roboții de pe Aurora”, ”Roboții și Imperiul”, ”O piatră pe cer”, ”Pulbere de stele”, ”Curenții spațiului”, ”Preludiul Fundației”, ”Fundația renăscută”, ”Fundația”, ”Fundația și Imperiul”, ”A Doua Fundație”, ”Marginea Fundației”, ”Fundația si Pamântul”. Sper să reușesc să scriu despre toate....