Mare meșter al scrisului a fost Mihail Sadoveanu, iar romanele istorice au fost
fără doar și poate punctul lui forte. Și cum istoria i-a plăcut in mod deosebit
era aproape imposibil să ignore tocmai Dacia, adică partea cea mai veche, mai
plină de farmec și mister și mai puțin cunoscută a trecutului acestor
meleaguri.
Primul lucru care sare în ochi în această carte este mistica: un preot
geto-dac, urmaș al lui Deceneu, care păstrează vii intr-o peșteră dintr-un
munte ascuns înțelepciunea și cunoștințele străbunilor. Acest preot bătrân
cunoaște înțelesurile originale a ceea ce a ajuns până la noi sub formă de
legende, cântece populare și tradiții (de exemplu vopsirea oualor roșii
primăvara) și deține o cunoaștere mult mai profundă și în același timp mai
subtilă a ființei umane, putând sa citească până în adâncul sufletului.
Povestea ni-l prezintă pe dacul Kesarion Breb care urmează sa ia locul
batrânului preot dinaintea lui, devenind astfel cel de-al 33-lea decheneu.
Pentru a-și desăvârși cunoștințele, Kesarion pleacă într-o călătorie (să zicem
inițiatică) în Egipt si Bizant, al doilea scop al călătoriei fiind acela de a
strânge informații despre religia cea noua care se raspândește în lume
(desigur, creștinismul). Suntem in anul 787.
Dacă despre partea cu Egiptul nu ni
se povestește nimic (doar că a fost pe acolo si a dobândit cunoașterea de care
avea nevoie), poevestea este centrată pe calătoria prin Bizanț unde Kesarion se
întâlnește cu tot felul de oameni, de la negustori și tâlhari pana la
credincioși aproape sfinți, de la oameni obișnuiți la personaje istorice reale (împărăteasa
Irina, împăratul Constantin). Cum se termină povestea și la ce încercări
(uneori mai directe, alteori mai subtile) este supus Kesarion Breb, vă las sa
descoperiți citind cartea
Cartea este astfel făcut încât eu
cel puțin m-am intrebat serios dacă nu cumva Sadoveanu chiar încearcă să transmită
mascat sub forma unei povești niște informații cât se poate de reale. Ce alceva
a mai stiut Sadoveanu despre istoria Daciei? Să nu uităm ca vorbim de un om
care a fost – intre altele – Mare Maestru al Francmasoneriei... Referința la
batrânul preot/mag ascuns undeva într-un munte (în Carpații Orientali, aproape
de izvoarele Mureșului și al Oltului) se regăsește în aceeași notă în scrierile
lui Eminescu („Strigoii”) din care Sadoveanu chiar citează. Dacă este sau
nu ceva adevărat în toată povestea asta eu nu știu. Oricum, povestea este
minunat îmbrăcată într-un aer de mistică si credibilitate, asa cum numai un maestru
știe sa o facă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu