Cand spunem "Forţele Aeriene Române" spunem aproape automat MiG-21. În zilele noastre mai daugăm şi un "LanceR" la urmă, iar mai nou zicem şi F-16. Înainte însă de a fi LanceR, MiG-21 a zburat multi ani pe cerurile României, iar unul din piloţi, Doru Davidovici pe numele lui, a şi scris depre asta...
Din capul locului o să spun că această carte a fost scrisă de un pilot cu suflet de poet, un om cu capul în nori şi la propriu şi la figurat, pentru care viaţa este intervalul dintre două staţionări efemere pe pământ şi nu aşa cum şi-ar închipui majoritatea, intervalul dintre două zboruri. Astfel, un lucru care ar părea extrem de tehnic şi de complicat - zborul pe un avion de vânătoare supersonic - ajunge să nu mai pară deloc aşa: nu am întâlnit nimic din detallile pe care le-ar da un Tom Clancey de exemplu, iar dacă ne lipsesc unele cunoştinte despre MiG-21 şi avioanele militare în general, unele descrieri devin chiar greu de imaginat. De unde să ştim, de exemplu, ce e ala un "tub Pitot" şi cum se vede el de la bordul MiG-ului 21? După cum am spus însă, Doru Davidovici nu-şi bate capul să explice asemenea lucruri ci mai degrabă încearcă să transmită modul în care percepe el viaţa de pilot de vânătoare: cum se vede marea pe furtună; cum arată lumea văzută de la 12000m altitudine; ce-ti trece prin cap cand îţi dai seama că depăşeşti 2000km/h; un survol de noapte al staţiunilor de pe litoral; o interceptare la 100m altitudine deasupra Dobrogei; un coleg care are un accident în urma căruia nu mai poate zbura; un altul care scapa miraculos după ce i se opreşte motorul în zbor; o luptă aeriană simulată (da, se fac şi la noi, nu numai în TopGun); o tragere cu muniţie reala; un OZN care trece pe deasupra bazei aeriene (da-da!). Prin contrast, experienţele "pământene" sunt mai degrabă plictisitoare, banale şi neinteresante. Tot ce contează cu adevărat se concentrează în vulturul mic, de argint, prins pe buzunarul din stânga al vestonului...
Mai ales în această perioadă în care Armata Română în general (şi Aviaţia Militară în special) se confruntă cu probleme foarte mari (mă străduiesc să nu deviez de la subiect, dar cei mai mari duşmani al Armatei Române în ultimii ani sunt proprii conducători) cartea (deşi a fost scrisă în anii '80) ne reaminteşte că aceşti oameni deosebiţi sunt tot acolo, antrenându-se cum pot şi cu tehnica pe care o au, gata oricând să sara la bordul MiG-ului în clipa în care sună alarma şi să înfrunte orice ar fi acolo sus.
Doru Davidovici a zburat pentru ultima oară pe 20 aprilie 1989, când MiG-ul 21 dublă comandă pe care îl pilota împreună cu elevul său s-a prăbuşit din motive necunoscute. Programul de modernizare MiG-21 LanceR a fost numit "DD" (Doru Davidovici) în memoria lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu