H.G. Wells - Războiul Lumilor

     Oare ce face o carte de science-fiction să fie o carte bună? După mine, o asemenea carte trebuie să vină cu idei noi, deosebite, ceva care să ne aprindă efectiv imaginaţia. Nu ştiam la ce să mă aştept când am luat în mână cartea lui Wells publicată în 1898 şi trebuie să recunosc că îmi era puţin teama că, în ciuda renumelui, o să dau peste o poveste pe care acum, mai bine de 100 de ani mai târziu, o să o văd ca fiind... în fine, cumva. Surpriza a fost însă de proporţii: cartea este demnă de marile lucrări are ale genului, alături de scrierile lui Verne, Herbert, Clarke şi Asimov iar titlul atribuit lui Wells de "părinte al genului SF" (unul din ei, cel puţin) nu este deloc exagerat. Nu, nu este deloc depăşită şi este expresia clară a puterii imagineţiei unui scriitor de SF de primă mână

      Cartea vorbeşte despre un eveniment absolut neverosimil, care dacă s-ar petrece ar schimba definitiv istoria Pământului: invazia unei civilizaţii extraterestre, mult superioare tehnologic şi complet dezinteresată de o comunicare sau o convieţuire paşnică cu specia umana. În cazul acesta, invadatorii vin de pe Marte - probabil unul din puţinele lucruri din carte despre care ştim acum că nu ar fi posibil. Cum îşi imaginează însă un scriitor din secolul XIX, obişnuit cu motorul cu aburi pentru a propulsa maşinăriile şi tunul ca armă supremă, tehnologia extraterestră? În cel mai spectaculos mod posibil: materiale necunoscute extrem de rezistente (despre care autorul speculează ca ar putea fi nou-descoperitul aluminiu), arme chimice de distrugere în masă (40 de ani mai târziu s-au folosit in Al II-lea Război Mondial), arme energetice (încă nu avem arme LASER cu adevărat funcţionale), maşinării acţionate de un fel de "muschi metalici" care se contractă pentru a produce mişcare şi chiar o maşină zburătoare care funcţionează pe principii necunoscute... Aş spune chiar că multe povestiri SF "moderne" pălesc lejer pe lângă viziunile lui Wells!

     Valoarea cărţii creşte considerabil prin faptul că Wells nu se rezumă la a descrie un conflict militar cu tehnologie exotică. Cartea este scrisă la persoana a I-a, din perspectiva unui martor al acestor evenimente extraordinare. Povestea este presărată astfel de trăirile umane care ies la suprafaţă în asemenea situaţii limtă (speranţă, deznădejde, egoism, altruism) dar şi de dramele indivduale sau colective, proprii sau împărtăşite, drame pe care din păcate umanitatea le va cunoaşte mai târziu la modul dur şi în viaţa reală, dureros de asemănător cu descrieile cărţii, sub forma a două războie mondiale. Mai mult, Wells se foloseşte de pretextul oferit de carte pentru a face diverse referinţe (critice) la istoria şi acţiunile omenirii (modul în care am tratat la rândul nostru nişte fiinţe pe care le-am considerat inferioare) sau ridică nişte probleme de ecologie (introducerea unor plante străine într-un mediu în care se înmultesc necontrolat, ameninţând flora indigenă). Despre modul în care vede Wells finalul acestui război al lumilor... am să spun doar că este pe măsura cărţii, si că a reuşit să mă surprindă, chiar dacă am citit "Jocul lui Ender" şi am văzut "Ziua Independenţei"